Bun venit la pagina mea
Publicist
Artist fotograf
Cercetator si bun
cunoscator al
monumentelor si
cimitirelor din
Bucuresti.
Artist fotograf
Cercetator si bun
cunoscator al
monumentelor si
cimitirelor din
Bucuresti.
Paul Filip
Asociaţia Artiştilor Fotografi: Artist fotograf
Nascurt: 30 Mai 1938 in Alexandria, Romania
Domiciliul: Bucuresti
Situatia familiara: casatorit si o fica
Limbi straine: Franceza
Hobi: alpinism, pictura (acuarela)
Scurta biografie:
Face parte dintr-o familie cu un dosar "necorespunzător" (mama, Angela Filip, frecventa cenaclul „Sburătorul”, condus de Eugen Lovinescu şi este una din secretarele Reginei Maria şi traducătoarea, împreună cu scriitoarea Miller Verghi, a Memoriilor Reginei Maria).
Membru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi, cu expoziţii, membru al Asociaţiei Ziariştilor din România, consilier parohial la Biserica "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel", din Bucureşti.
Absolvent al Institutului de Cultură Fizică (ICF), Bucureşti. Lucrează la secţia de foto-reportaj a ziarelor „Viaţa Capitalei” şi „Steagul Roşu” (din 1953, timp de trei ani), alături de prestigioşi fotoreporteri, între care Matias Matei (elevul renumitului Berman, considerat primul nume al fotoreportajului românesc din istoria modernă a jurnalisticii), Ion Hananel, Mircea Ferester, Mircea Lastnic şi Milică Rădulescu.
Eliminat din presa socialistă în 1956, ca urmare a lecturării dosarului său de cadre. Timp de şapte ani lucrează fotografie artistică de portret în studiourile maeştrilor Duboka şi Vladmir. Din 1963, îşi reia activitatea de fotoreporter, realizând mai ales fotografie sportivă şi kinograme, la Institutul de Cultură Fizică din Bucureşti, până în 1969, când începe să realizeze fotografie pentru reclamă comercială, la RECOM; colaborator permanent, (deoarece angajatii erau numai membrii de partid!) între 1978 şi 1989, la revista „Viata studenţească”.
Angajatul Institutului „Dr. Victor Babeş”, din 1970, se dedică activităţii de cercetare, fiind coordonatorul laboratorului foto al Institutului de Anatomie Patologică, Genetică, Imunologie, „Dr. Victor Babeş”, Bucureşti. Realizează iconografia unor cărţi medicale, între care Anatomia patologică a Prof. Ioan Moraru (3 volume), precum şi a unor volume cu subiect beletristic (Pictoriţa Rodica Maniu).
După decembrie 1989 a colaborat cu articole şi fotoreportaje la numeroase publicaţii („România liberă”, „Expres”, „Zigzag”, „Cotidianul”, „Cuvântul”, „Acuz”). Este membru AZR.
Premii:
Premiul de Excelenţă acordat de Primăria Capitalei în anul 1998 şi din străinătate (Norvegia, Germania şi Canada).
Lucrari publicate:
- Bellu, Panteon Naţional Vol. I - 1997 (două ediţii)
- Panteon Naţional Vol. II. - 2010
- Statuie unui fotograf - P. Voinescu (prelucrare) - 1998
- Bătrânul Cişmigiu - 1999
- Bellu 2000 - Monografia cimitirului Bellu
- Monumente Bucureştene – 2008
- Bucureşti – Monumente şi palate – 2009
Lucrari in pregatire:
- Manual de fotografie artistică şi medicală,
- Fără milă (o poveste in imagini a demolarii centrului Bucurestiului)
Adevărate surse de informaţie, cărţile sale au avut nevoie de tiraje suplimentare pentru acoperirea cererii de pe piaţă.
Excelează însă pentru portretistică şi reportajul pe care îl face, de ani de zile, pentru toate publicaţiile din România, care îşi pot permite o fotografie adevărată.
In audienta la
Majestatea Sa
Regele Mihai I
al Romaniei.
Majestatea Sa
Regele Mihai I
al Romaniei.
LIBERTATEA 22 Septembrie 2009
Lui Gică Petrescu i-au ridicat cruce nouă
22 Septembrie 2009 | Articol semnat de Gabriel Penes
Cimitirul Bellu, din Bucureşti, acest veritabil muzeu al odihnei veşnice, va serba, în curând, 150 de ani. Unul dintre primii beneficiari ai schimbării de atitudine faţă de îngrijirea cimitirului este neuitatul Gică Petrescu, care, la peste trei ani de la deces, are acum o cruce nouă.
Rănit de nepăsarea ori de lăcomia oamenilor în ultimele două decenii, Cimitirul Bellu din Bucureşti a intrat, de câteva luni, într-o nouă etapă. Când în septembrie anul trecut Libertatea vă prezenta starea mormântului nemuritorului Gică Petrescu, situaţia era jalnică. O cruce care abia se ţinea în picioare, buruieni crescute până la brâu, parcă din însăşi nepăsarea oamenilor faţă de locul de veci al iubitului artist. Acum, la o nouă vizită, situaţia e cu totul alta. O cruce nouă, dar şi un monument din marmură au luat locul celei vechi şi un strat de flori abia plantate îmbrăţişează fosta “parohie” a buruienilor.
Rănit de nepăsarea ori de lăcomia oamenilor în ultimele două decenii, Cimitirul Bellu din Bucureşti a intrat, de câteva luni, într-o nouă etapă. Când în septembrie anul trecut Libertatea vă prezenta starea mormântului nemuritorului Gică Petrescu, situaţia era jalnică. O cruce care abia se ţinea în picioare, buruieni crescute până la brâu, parcă din însăşi nepăsarea oamenilor faţă de locul de veci al iubitului artist. Acum, la o nouă vizită, situaţia e cu totul alta. O cruce nouă, dar şi un monument din marmură au luat locul celei vechi şi un strat de flori abia plantate îmbrăţişează fosta “parohie” a buruienilor.
“Totul s-a făcut la iniţiativa noului director al Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane (ACCU) Bogdan Tănase şi prin munca benevolă a angajaţilor”, îmi spune Paul Filip, fotograf şi cronicar al faimosului cimitir, unul dintre cei mai buni cunoscători ai istoriei acestuia. “Avem în plan şi alte morminte. Cel puţin acolo unde familia decedatului e de acord sau unde cel care e îngropat nu mai are rude.Până acums-au curăţat cam 30 de monumente funerare, s-a dat cu vopsea, s-au pus indicatoare pe alei, pentru uşurarea identificării mormintelor personalităţilor”, intervine Bogdan Tapu, şef serviciu control din cadrul ACCU. Acum, la peste trei ani de la săvârşirea sa din viaţă, în iunie 2006, cântăreţul preferat de patru generaţii de români se poate odihni pentru vecie, mai împăcat cu recunoştinţa celor rămaşi să-i ducă amintirea mai departe. Pierduţi prin labirintul de alei, unii vizitatori fac poze la mormintele ce poartă nume celebre pe cruce: Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Toma Caragiu, Nicolae Labiş, Iulia Hasdeu, Marin Preda, Florian Pittiş, Amza Pellea şi mulţi alţii. “Acum e permis şi fotografiatul. Fără restricţii şi fără nici o plată”, ne mai spune Paul Filip.
Cel mai vechi mormânt din Cimitirul Bellu este din 1859
“Vrem să facem un cadastru al locului, un recensământ al tuturor mormintelor şi al situaţiei lor juridice. Sunt aproximativ 60.000, dar nimeni nu ştie exact câte, întinse pe mai mult de 22 de hectare”, spune Bogdan Tănase, directorul ACCU şi cel care a început “schimbarea la faţă” a cimitirului. Îmi arată locul primului mormânt consemnat în arhivele instituţiei, cel al Elenei Rosetti, fiica marelui om politic C.A. Rosetti.
Pentru îngroparea acesteia, tatăl îndurerat a concesionat un mormânt în noiembrie 1859, pe pământul baronului Barbu Bellu, cel care a donat terenul pe care se află azi cimitirul. “Ne pregătim să aniversăm în curând 150 de ani de funcţionare şi vrem să dăm alt aspect cimitirului”, a adăugat Dl.Tănase.
Fotografii Libertatea: Cati Priţulescu
Pentru îngroparea acesteia, tatăl îndurerat a concesionat un mormânt în noiembrie 1859, pe pământul baronului Barbu Bellu, cel care a donat terenul pe care se află azi cimitirul. “Ne pregătim să aniversăm în curând 150 de ani de funcţionare şi vrem să dăm alt aspect cimitirului”, a adăugat Dl.Tănase.
Fotografii Libertatea: Cati Priţulescu
